ἀχώριστος
ον, Adv.
A.
not parted, undivided, Pl. R. 524c; inseparable, Arist. EN 1102a30, de An. 427a2; ἀρετὴ ἀ. ἡδονῆς Epicur. Fr. 506, cf. Ep. 3p.64U., Gal. 16.521, al. Adv. ‐τως Phld. Sign. 20.
II.
(χῶρος) without a place assigned one, X. Lac. 9.5.