col-lustro
āvi, ātum, 1, v. a.
I.
to lighten on all sides, to illumine, brighten (rare but class.; most freq. in Cic.).
I.
Prop.: sol omnia clarissimā luce collustrans, Cic. N. D. 2, 36, 92; id. Div. 2, 43, 91; id. Rep. 6, 17, 17 (al. lustret).—*
B.
Transf.: collustrata in picturis, the brilliantly colored, bright (opp. opaca), Cic. Or. 11, 36.—
II.
Trop., to consider a thing on all sides, to inspect, survey: omnia oculis, Cic. Tusc. 5, 23, 65: omnia, Verg. A. 3, 651: cuncta, Tac. A. 2, 45.