trītūra
ae, f.
I.
a rubbing, wearing off, chafing. *
I.
In gen.: muli pectora copulae sparteae triturā continuā exulcerati, App. M. 9, p. 222, 39.—
II.
In partic., a threshing, of grain, Varr. L. L. 5, § 21 Müll.; Verg. G. 1, 190; Col. 2, 19, 1; 1, 6, 23.