irrĕvĕrens
entis, adj.
I.
that does not show due respect or veneration, disrespectful, irreverent (postAug.).
(a).
With gen.: operis, Plin. Ep. 8, 21, 3.—
(b).
With dat.: matri, Spart. Carac. 2. —
(g).
With in and acc.: in prophetam, Tert. adv. Marc. 2, 14.—
(d).
Absol.: anima, Vulg. Sirach, 23, 6: non eris tam irreverens ut, etc., Symm. 8, 28.— Sup. absol.: quam sint nequissimi et irreverentissimi, Aug. Civ. Dei, 2, 2.—With erga: irreverentissimi erga deos vestros, Tert. ad Nat. 1, 10. — Adv.: irrĕvĕrenter, disrespectfully, irreverently: irreverenter et temere, Plin. Ep. 2, 14, 2: agere, id. ib. 6, 13, 2.