dē-vĭo
āvi, 1
I.
v. n., to turn from the straight road, to go aside, to deviate (late Lat.; for de via declinare or devertere).
I.
Prop., Macr. Somn. Scip. 1, 22; Aug. Doctr. Christ. 3, 36 fin.—
II.
Trop., Macr. S. 5, 15; Symm. Ep. 9, 121: a vero, Vulg. Exod. 23, 2.