damnāticĭus

a, um, adj.

damno

I. condemned, sentenced: "Κατάκριτον damnaticium," Gloss. Gr. Lat. (late Lat.): etsi nihil de damnaticiis participarent, Tert. Praescr. Haeret. 34 fin.
Lewis & Short
A Latin Dictionary, 1879
An open-access project