curcŭlĭo
ōnis, m.
kindr. with circulus, circus
I.
a corn-worm, weevil, Cato, R. R. 92; Varr. R. R. 1, 57, 63; Col. 1, 6, 15 sq.; Plin. 18, 11, 73, § 302; Serv. ad Verg. G. 1, 186. —
B.
Form gurgulio = membrum virile, Pers. 4, 38.—
II.
Curcŭlĭo, the name of a comedy of Plautus.