cornūtus
a, um, adj.
I.
horned: animalia, Varr. R. R. 2, 7, 2: aries, Col. 7, 3, 4.—
B.
Meton. (cf. cornu, I. B.): quadrupedes (i. e. elephanti), Varr. L. L. 7, § 39 Müll.: luna, Amm. 14, 2, 2.—
C.
Subst.:
1.
cornūti, ōrum, m. (= tauri), bullocks, Att. ap. Non. p. 395, 24 (Trag. Rel. v. 494 Rib.).—
2.
cornūtae, ārum, f., a kind of sea-fish. Plin. 32, 11, 53, § 145; Apic. 10, 3, § 454.—
II.
Trop.: syllogismus, a horned syllogism, a sophistical conclusion, sophism, = ceratina, Hier. Ep. 69, n. 2; cf.: cornuta interrogatio, id. adv. Helvid. 16.